happy, happy…joy, joy

Se pare ca nu exista nimic* care sa nu fie rezolvat cu o baie fierbinte, asta dupa un mixaj de: ploaie de lacrimi, nervi, ton ridicat si stres, a..si inca o portie de nervi cauzata de minunatul “lasa-ma in pace”, de care apropos a inceput sa mi se faca sila.  Adaug si un pahar de lapte si dupa ce imi usuc parul sunt gata de somn, de uitare si maine o iau de la capat in speranta unei zile mai bune. (nu ca cea de astazi nu ar fi fost, caci m-am intalnit cu doua fete cucuite foarte dragi mie)

Iar in dreapta se intrezaresc doua variante: “muta la gunoi” (I wish!) si “publica”.

P.S: daca te gandesti la mirifica intrebare “dar ce s-a intamplat”, mai bine nu te obosi.

————————————————————————————————————-

*aparent

Parca imi seamana cu cineva cunoscut

Eh…?! is it you, is it me?!

Human interest

Am momente cand imi spun ca lumea asta nu este pentru mine, sau ca eu nu sunt facuta pentru lumea in care traim. Ma gandesc ca poate ar trebui sa ma schimb ca sa ii fac fata mai bine si sa nu ma mai atinga si sa nu ma mai doara atat de mult discrepanta dintre mine si ceilalti. Dar… evident ca nu am sa fac asta, cel putin nu acum, caci imi place de mine asa cum sunt. cred ca oamenii pe pamantul asta pot fi si buni, pot sa-ti spuna o vorba buna fara vreun gand ascuns si pot sa te ajute fara sa urmareasca ceva, sa astepte ceva in schimb.

Spuneam ieri cuiva (explicandu-mi starea), ca imi faceam griji pentru o terta persoana. am primit drept raspuns: “Ah…nu stiu de ce iti pasa,  e problema lor. Crezi ca lui ii pasa de tine?”  I-am spus ca nu are nicio importanta asta. (nu stiu cat m-a inteles sau nu).

Eu aleg sa fac ceea ce simt, aleg sa investesc putin din sufletul meu in lucrurile pe care le fac, in oamenii cu care iau contact (cel putin atat cat o sa am putere sa fac asta).

don’t you dare to point your finger at me

Nu este de departe cea mai grea sesiune, dar este clar cea  mai lunga, motiv pentru care trag de mine sa mai scriu cateva randuri si imi spun: “inca un pic, doar maine nu e joi” . Recunosc ca mi-a trecut prin minte chiar sa platesc pe cineva sa tasteze in locul meu (am obosit, m-am saturat sa mai tastez…nu mai vreau!) Oricum, luna asta am facut exces de calculator, asa ca am sa iau o pauza si am sa las praful sa se asterne pe cel de acasa, limitandu-ma la a-l folosi doar pe cel de la birou. Si ma gandesc la planul de dupa sesiune, caci incepe sexiunea adica multa muzica, teatru, plimbari si tot ce-mi pofteste inimioara*.

Un gand malefic imi trece zilele astea prin minte, anume sa arunc la gunoi toata munca mea de cateva luni (asta se intampla cand iei decizii pentru ca asa trebuie, a naibii moralitate!)

People are strange when your’re a stranger/Faces look ugly when you`re alone. frumoasa melodie!

Asa…ce ziceam?! Ah…da:  Mah, astia care nu puteti sa spuneti ce vreti sa spuneti…nu va mai suport!

——————————————————-

* dafin!

Si doare…

Pe zi ce trece se restrange lista, iar un sentiment de tristete ma cuprinde inevitabil. Prietenii care imi sunt dragi si pe care ii consider importanti imi demonstreaza cu stiinta sau nu, ca nu apreziaza asta si ca eu nu sunt la fel de importanta pentru ei (ca sa nu fiu pesimista si sa afirm ca nu sunt deloc). Desi nu ar trebui, lucrul acesta ma afecteaza, drept pentru care as vrea sa pot  trezii animalul rational din mine. Timp in care alte lucruri se petrec chiar langa mine si imi spun:  I don’t know what I can save me from.

Ar trebui sa fiu optimista si sa imi pun in plan ce spunea MJ, si anume ca anul asta imi fac prieteni noi. Pana una alta, fac apel la prietenii care se simt cu musca pe caciula (nu am puterea sa-i nominalizez in niciun fel, nici via blog, via mail si cu atat mai putin live) si ii rog pur si simplu sa nu mai sune/scrie pana nu pun un pret mai mare decat nimic pe un friendrelationship.

MJ & Crisu: ce se dorea o incheiere a gestaltului, se poate sa fi fost doar o prelungire a agoniei. Funny e ca tot eu ajung sa ma simt penibil si prost (dirigu ar fi adaugat un “a” la patrat).

P.S. si doare…

fragment

“…m-am gandit deseori ca am trait cu piciorul pe frana (ce pacat ca n-am derapat!), prea defensiv, prea precaut si ca, din aceasta cauza, am in urma mea o existenta cu prea multe febre false. Toata viata m-am aparat, m-am ferit, am pus intre mine si ceilalti o bariera, am stat la panda.  Nu m-am daruit in intregime, mi-am pastrat cai de retragere, mi-am protejat singuratatea, am fost “rac” si chiar mai rau decat atat, incarcerat in mine insumi, incat am preferat de multe ori sa-mi dramuiesc pasiunile decat sa nu le pot controla. Mi-a placut sa ma cred un “animal afectiv” si chiar,  am fost, dar am pus langa “animalul afectiv”, ca gardian, un “animal rational”. Probabil, aici s-a aflat sursa esecurilor mele. N-am putut fi un cerebral pur, nici nu mi-am lasat sensibilitatea neingradita.”   

  (“Desertul pentru totdeauna” – Octavian Paler)

Era inevitabil sa nu rezonez cu acest pasaj, cu atat mai putin cu ultima idee aplicata in prezent. Imi place stilul foarte mult!

Totul din nimic

Este stresant cum ma pun sa scriu mail si in secunda urmatoare, dupa nici macar o fraza ma opresc. Dorinta exista (as putea-o numi chiar nevoie) dar punerea ei in practica e mai dificila. Astazi chiar aveam chef sa scriu, dar dupa prima propozitie m-am oprit. “fuck” mi-am zis si am inchis 2000 -ul. Esti lipsit de orisice cand esti in ipostaza de a citi “no unread emails” si in acelasi timp remiterea se lasa asteptata. Dintr-un punct de vedere m-am linistit deoarece nu mai vad telefonul ca pe un obiect indispensabil (chiar daca unul singur nu-mi ajunge), ca pe vremea cand stateam sa strige ceva sau chiar sa ule dupa mine. am ajuns sa uit de el, sa se inchida pt ca ramane fara baterie (asta e un lucru bun, zic!). O mica speranta ca El sa sune nu a pierit inca de tot, insa sunt constienta ca daca vreau pot si eu forma acel numar de telefon. Hai ca eram la Bucuresti in drum spre Moscova si am ajuns la Craiova. Intoarsa fiind la Bucuresti, imi dau seama ca natura asta feminina de protectie este fara limite, inevitabil imi fac griji pentru o remitere, pentru ca imi dau seama cat de neputincioasa sunt. Dar ma calmez in secunda urmatoare, adica prezenta (of…da, ce greu mai e si trairea prezentului!) deoarece imi dau seama ca cel mai iubit dintre pamanteni    este fara indoiala iubit de Divinitate care-l ghideaza clipa de clipa.

Cam ce ai vrea sa vad aici pentru a invata ulterior?!

Urari neinspirate

Urasc sms-urile care nu au nicio urma a amprentei personale, cei mai lenesi prefera sa culeaga de pe internet un mesaj/o urare pe care o trimite persoanelor din agenda telefonica. Persoane cu care nu am mai vorbit de luni bune considera ca “asa trebuie” si isi consuma creditul pe astfel de sms-uri.

Daca nu ai inspiratie sau daca de mult nu mai esti aproape de sufletul meu mai bine taci!

Curatenie in varianta minora si extrem de diplomata

Move your car!

 Aseara cand am ajuns cu bro acasa, dupa o parcare laterala i-am spus sa dea masina putin mai in fata. S-a uitat si mi-a spus ca masina care era in spate are loc suficient sa iasa. Si i-am spus ca intradevar are loc sa iasa, dar masina e a unei femei asa ca ar fi mai bine sa o dea mai in fata. A inceput sa rada si mi-a ascultat sfatul.

Ca sa vezi in ce lume traiesc!