Danielajacob's Weblog

you can stay or you can go

Dany — Thu, 17 Feb 2011 16:13:56 +0000

Cred ca multi dintre noi am vrea sa ne indepartam de oamenii langa care nu ne simtim confortabil, oamenii care nu aduc nimic bun in viata noastra, de cei care ne enerveaza, ne supara. insa nu putem sa facem intotdeauna lucrul asta, caci de multe ori nu depinde de noi, sunt anumite relatii la care nu putem renunta dintr-un motiv sau altul. Pana la noi dispozitii, nu avem decat sa ii suportam si ei sa ne suporte la randul lor pe noi, caci eu nu cred ca putem merge pe ideea de schimbare. Dar atunci cand avem posibilitatea de a incheia contactul/ relatia cu ei, de ce nu o facem?! Se leaga prea multe lucruri la mijloc si oamenii prefera sa sufere si raman ancorati in relatii care le dauneaza. Bun, pot sa accept si lucrul asta, caci si eu am facut-o la randul meu, dar macar mi-am asumat lucrul asta. Unii raman pentru ca chiar au speranta ca ii pot schimba pe ceilalti, insa eu nu sunt de acord cu asta. Nu poti sa stai langa cineva in ideea ca in timp, tu (magicianul minune) vei aduce/produce schimbarea pe care o visezi in celalalt.
A doua chestie care imi sta pe creier acum este: cum sa te comporti cu o persoana de sex opus, care ti se pare interesant de cunoscut, prin prisma a ceea ce face si spune, insa fara a crea automat in mintea acelei persoane vreo idee de interes sentimental,ori sexual? Poate ca avem prea impamantenita ideea cum un barbat si o femeie nu pot fi doar buni prieteni si de aceea pare necesar sa-ti masori foarte bine pasii in deschiderea comunicarii sau pur si simplu in a fi dragut cu celalalt. Ar fi corect sa stabilesti de la bun inceput lucrurile acestea, dar e riscant pentru ca s-ar putea sa se gandeasca ca esti nebun sau ca stai foarte bine la capitolul stima de sine si oglinda e prietena ta cea mai buna. cine stie?!
Sa luam viata asa cum este ea, zic. Cateodata lucrurile pot fi intamplatoare :)

Big hug

Dany — Thu, 03 Feb 2011 09:10:47 +0000

Bah, nu te lasa nimeni sa fii suparat, stresat, obosit sau sa ai ceva dureri pentru simplu motiv ca esti tanar.
Hai frate…imi expuneam minunea in care ma aflu (din nou) si mi se spune: “ah…lasa, ca tu esti tanara, iti trece”. asta venind pe fondul a ceea ce imi spune mama mereu: “tu esti tanara, nu ai voie sa te enervezi”.
Plus de asta, se mai trezeste careva care si-a facut buletin in acelasi an cu mine si are aceeasi reactie daca refuz sa fac orice altceva decat sa dorm noaptea (cand ceasul meu suna la 6:00, sa se inteleaga).

Oh God I feel for you

Dany — Wed, 02 Feb 2011 06:42:49 +0000

Here I go and I don’t know why
Could it be he’s taking over me
Ma simt de parca luna ce a trecut m-a imbatranit cat un an intreg. De regula, schimbarile produse sunt mai putin vizibile, acum parca ii simt intensitatea. Cand mi-a spus Maria ca ar vrea sa mergem in club in week-end-ul asta parca mi-ar fi spus sa mergem la sapa. Nici prin gand nu-mi trece sa pierd cateva ore din somnul meu si asa prapadit din ultima vreme. “Of, nu mai suntem ce-am fost”, nu pot decat sa te aprob Maria, am imbatranit, am obosit, iar orice chef a inghetat probabil de la vremea de afara. Insa nu ma plang, caci nu mai am timp sa ma mai gandesc asa de mult la se intampla, la ce mai simt sau nu mai simt.
Singura vizita pe care o planuiesc este cea la dentist, ma bate gandul sa investighez pe cai oculte partea asta, caci deja mi se pare ceva dubios. In rest, nu am chef de nimeni.

Here I go but I don’t know where.

just a perfect day

Dany — Wed, 05 Jan 2011 14:14:13 +0000

Dupa cum era de asteptat, sau mai bine spus dupa cum imi era dorinta, aparitia lui mpj in peisaj mi-a facut mult bine. au fost de ajuns cateva cuvinte care sub forma exprimarii unei urari si a unei dorinte in acelasi timp, s-a transformat in cel mai frumos lucru ce mi-a fost dat sa-l aud. Normal ca inima mea a crescut intro secunda cat altele in 7 ani; in cele din urma a gasit cui sa comunice; si cel putin acum, la nivelul acesta, sunt pe picior de egalitate. Ce placut este sa mai si primesti in schimb pentru ceea ce oferi.
Evident ca nimic nu e intamplator. aceeasi zi, aceeasi ora, acelasi minut, eu, el si acelasi strigat.

Справка

Dany — Tue, 04 Jan 2011 15:02:03 +0000

Toate bune si frumoase la nivel declarativ, daca intram in profunzime am sa strig un h.e.l.p. cat mine de mare sau poate un pic mai mic. E nasol cand ai ceva de spus, cand te gadila gatlejul si nu ai cu cine sa impartasesti ceva anume. sau mai exact nu are cine sa te inteleaga, sa nu judece dar sa stie sa spuna ceva inteligent. Cum nu cunosc o astfel de persoana, sau mai bine spus:”Как такой человек не хочет говорить со мной, да?” da, cred ca cel mai bine ar fi sa-mi gasesc un terapeut :))
Timpul trece si rezolva toate lucrurile, pe naiba…de-ar fi asa de usor. Eu zic ca gunoiul aruncat sub pres ramane tot acolo si dupa un an, din pacate pentru mine nu doar ca nu a disparut ci din contra…se inmulteste, caci a aparut ceva si mai dificil. pentru inceput se va aplica o fuga la nivel figurat manifestata prin una bucata portie de ignoranta, dupa care urmeaza o mica fuga la propriu. Ceea ce va duce inevitabil la necesitatea rezolvarii problemei, ce devine a fi din ce in ce mai acuta.
Concluzia 1: h.e.l.p.
Conluzia 2: Справка
Concluzia 3: daca cunosti un terapeut bun, sunt numai ochii si urechi.
Conluzia 4: Ca de inceput de an, iti doresc un an frumos, linistit, iubitor si echilibrat.
Concluzia 5 : pentru cine se intreaba: da, nr 4 este o proiectie :)

asa…din nimic

Dany — Wed, 08 Dec 2010 07:33:15 +0000

Nimic din ce ni se intampla nu este picat din cer, nu ni se cuvine nimic pe ochii frumosi. pur si simplu noi sau altii facem ceva ca anumite lucruri sa se intample. Bun… daca asa stau lucrurile, de unde atata indiferenta? Mie mi se intampla mai rar sa spun direct ce ma deranjeaza si as fi trecut si de data asta peste, dar ceva s-a schimbat in ultima perioada, motiv pentru care la un moment dat, foarte calm si linistit, am spus: “uite, asta m-a deranjat” (fara sa-mi fi propus asta, desi stiam totusi ca cel mai sanatos asa ar fi fost). Ce asteptam?! un feedback bineinteles, un “imi pare rau” sau o imbratisare, ceva.. orice. Ce am primit?! indiferenta dintr-o parte si un “nu mi-am dat seama, ai dreptate” din cealalta parte. Nimic nu-i mai usor ca indiferenta. Ei bine, poti sa faci o groaza de lucruri bune, caci oamenii le vor lua ca pe ceva ce li se intampla pentru ca au castigat la loterie, sau li se cuvine pentru ca sunt ei destepti. In loc de aceasta atitudine, poate ca era mai bine sa spuna un multumesc sau du-te ****, pana la urma nimic nu se compara cu zero. Un zambet nu e picat din nori, il primesti pentru ca te simpatizez, te admir, sunt happy, vreau ceva de tine sau ca raspuns zambetului tau, sau…poate pentru ca te iubesc. oricum, e clar ca iti comunic ceva, nu vine din neant.
Oricum, ramane valabila afirmatia de ieri de la agentia de somaj, unde angajatii si cei care vin in vizita, ignora afisul cu “fumatul interzis” (caci bunul simt s-a pierdut de mult, in cazul in care l-au avut vreodata) si isi aprind o tigara intr-o institutie publica. “N-are nimeni nicio treaba pe pamantul asta, efectiv n-are nimeni nicio treaba.“
Cred ca ne-am pierdut foarte mult din valori, bunul simt, respect pentru sine si pentru ceilalti si credinta; ne-am pierdut pe noi. Tare teama imi e ca nu este vorba de romani si de tara noastra superba, unde profesorii fumeaza cot la cot cu elevii in curtea scolii, ci de fiinta umana indiferent ce mancare mananca, pe ce parte are volanul masinii sau ce limba vorbeste.

n-a zis nimeni ca-i usor

Dany — Thu, 02 Dec 2010 14:59:56 +0000

Ce ciudata e viata. incerc sa ma rup de unii oameni si nu pot; ar trebui sa ma comport ca si cum acestia nu ar mai fi, asta ar insemna sa ma gandesc ca au murit. nu stiu cum as putea sa fac asta, in fapt nu vreau sa fac asta. Timp in care ma trezesc cu oameni din trecut, de care uitasem, si imi vine greu sa-i readuc in viata mea. Orice tulburare a linistii aparente si a normalului zilnic ne da un pic peste cap si schimbarile nu sunt usor de gestionat daca vin doar din partea opusa. Asta-i treaba, se descurca fiecare cum poate, caci manuale de instructiuni nu primeste nimeni, iar sprijinul fictiv a zburat si el demult.
“Am banuit ca nu stie, dar n-am crezut chiar ca nu stie.”

bine macar ca mpj a fost mai zambaret astazi, he saved the day!

I have superpowers!

Dany — Wed, 17 Nov 2010 14:20:39 +0000

Este foarte adevarat! Chiar aseara ma gandeam ca daca ar fi sa am superpowers mi-ar placea sa-i fac pe oameni sa fie sinceri, optimisti,energici, mai ancorati in realitate, mai fericiti si foarte important…sa-si asume deciziile, sentimentele si actiunile. Iar astazi am reusit sa-l fac pe mpj sa fie mai happy si mai increzator. Yeiii!!! (nu, din pacate nu am puteri supranaturale, insa e clar ca nimic nu e intamplator).
Drept rasplata am castigat 2 bilete la film*… sau poate ca le-am castigat tocmai pentru ca am superpowers :)))

———————————————————————

*thanks to :)

just stop it

Dany — Thu, 11 Nov 2010 09:07:24 +0000

Buey, ma enerveaza cand cineva imi spune “pofta buna” cand mananc un biscuite, o aluna, o maslina; acum mancam o piersica si cineva imi spune ‘pofta buna”, eh…iata ca de data asta n-am mai tinut cont nici de context nici de nimic si i-am spus ca nu-mi place chestia asta, frate…nu sunt la masa cu ciorba`n fata ca sa-mi urezi pofta buna. imi pare bine ca i-am spus, oau…ce bine e sa vorbesti :))

De regula cand doua priente se intalnesc inevitabil apare un ”muah muah” , frate…n-am putea si noi sa dam mana, in semn de salut? e si cat de cat mai igienic. Sau pur si simplu spuneti: “buna, mi-a fost dor de tine” it’s not that hard. nu stiu cum o sa ma suportati prietene dragi care va manifestati dorul printrun kiss-kiss, dar de mine nu va mai atingeti…cel putin luna asta. vi se face dor de mine…sunati mai des, dati sms/mail sau hai sa ne vedem mai des . punct.

my personal jesus

Dany — Mon, 08 Nov 2010 14:04:02 +0000

Pentru acele momente cand imi doream ca timpul sa ramana in loc si nimic altceva nu mai conta, timpul isi cere revansa si daca dorinta de a trece luna octombrie mi-a fost implinita, acum am trecut cu aceeasi dorinta pe un alt plan, in care imi doresc cu ardoare sa treaca luna noiembrie. A spus ca va fi mai bine dupa ce trece o luna si teoretic scapam de nebunie si va fi altfel (am toata increderea ca o sa fie bine… doar mi-a promis) dar pana atunci pe zi ce trece mai apare cate ceva, iar eu nu stiu ce sa mai fac/spun; poate si pentru ca imi dau seama ca daca as fi pe partea cealalta nu m-as mai crede nici eu. Este groaznic sa descoperi ca nu te mai poti baza pe cineva in care aveai incredere, viata ne rezerva si astfel de ”bucurii”.

Astazi si-a aprins o tigara, hai…. intra in joc Dani. Este singurul pentru care imi mai pastrez increderea si optimismul, motiv pentru care ma doare din ce in ce mai tare (sentiment de care incepe sa imi fie din ce in ce mai frica). Cand raman si fara cuvinte, tot ce-mi ramane este o atingere si o privire, iar din “esti o dulce” citesc ca le intelege. Nu am o putere mai mare, iar asta ma doare.